zăpăcire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (zăpăci)
Etimologie: (zăpăci)
1. acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei; buimăceală, amețeală, tulburare.
2. pierdere (temporară) a judecății normale în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc.
3. (antonim) dezmeticire.