OK
X
însănătoși
Parte de vorbire:
tr., refl.
Etimologie: (în + sănătos)
1.
a
scăpa
de
o
boală
fizică
sau
psihică
revenind
la
sănătate;
a
se
face
sănătos,
a
se
vindeca
de
o
boală.
2.
(var.)
(înv.)
a
(se)
însănătoșa.
însănătoșire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (însănătoși)
1.
faptul
de
a
(se)
însănătoși;
vindecare,
înzdrăvenire,
întremare,
lecuire.
2.
revenire
la
sănătate
(a
unei
persoane).
3.
dispariția
unei
boli,
vindecarea
unei
răni
etc.
4.
(var.)
însănătoșare.
însănătoșitor, -oare
Parte de vorbire:
adj. (rar)
Etimologie: (însănătoși + -tor)
1.
care
însănătoșește,
lecuiește
sau
vindecă
de
o
boală.
2.
(antonim)
îmbolnăvitor.
asana
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. assainir, lat. sanare)
1.
a
înlătura
surplusul
de
apă
de
pe
o
suprafață
de
teren
prin
lucrări
hidrotehnice;
(p.
ext.)
a
curăța,
a
face
salubru.
2.
(med.)
a
elimina
un
focar
de
infecție.
3.
(fig.)
a
îmbunătăți,
a
redresa;
a
însănătoși.
4.
(ec.)
a
stabiliza
(moneda).
convalescent, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. convalescent, lat. convalescens)
1.
I.
care
ține
de
convalescență;
pe
cale
de
însănătoșire.
2.
II.
cel
care
este
în
convalescență,
care
treptat
revine
la
sănătate
după
o
boală.
convalescență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. convalescence, lat. convalescentia)
1.
perioadă
de
tranziție
între
momentul
vindecării
unei
boli
și
însănătoșirea
deplină.
externa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (extern)
1.
a
elibera
din
spital
un
bolnav
însănătoșit.
învigora
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. invigorare)
1.
a
(se)
face
viguros;
a
(se)
însănătoși.
înciocălat, -ă
Parte de vorbire:
adj. (regional)
Etimologie: (înciocăla)
1.
lucrat
în
grabă,
de
mântuială.
2.
(despre
oameni)
însănătoșit.