Dictionar

clarviziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. clairvoyance)

1. însușirea de a pătrunde un fapt, un fenomen etc. și de a prevedea desfășurarea lui.
 

mentalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mentalisme, germ. Mentalismus)

1. concepție metafizică potrivit căreia realitatea este spirit.
2. atitudine a acelora care, într-un sistem lingvistic, consideră conținutul ca un element determinant al expresiei.
3. ramură specializată a iluzionismului care constă în crearea iluziei unor facultăți paranormale sau a unei specializări în stăpânirea abilităților mentale umane (telepatie, clarviziune et cetera).
 

metapsihologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. métapsychologie)

1. ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice paranormale (clarviziunea, percepția extrasenzorială, telepatia etc.) care nu sunt încă explicate științific; metapsihică.
 

miopism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. myopisme)

1. (med.) miopie, (pop.) vedere scurtă.
2. (fig.) atitudine lipsită de clarviziune; lipsă de perspectivă în judecată.
 

parapsihic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. parapsichico, fr. parapsychique)

1. se referă la fenomene psihice inexplicabile (telepatie, clarviziune etc.); metapsihic.
 

profetesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prophétesse)

1. femeie care prezice viitorul prin inspirație divină, clarviziune, presentiment sau intuiție; prezicătoare.
2. (var.) profeteasă.