Dictionar

copal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. copal)

1. rășină naturală transparentă, de culoare galbenă, din descompunerea în pământ a arborilor rășinoși fosili sau din diverse plante tropicale, folosit la prepararea lacurilor.
 

copalier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. copalier)

1. nume dat unor (specii de) arbori tropicali care produc rășina numita copal.
 

arhidiecezan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. archidiocésain)

1. care ține de o arhidieceză, privitor la o arhidieceză; care depinde de o arhiepiscopie, care aparține unei arhiepiscopii; arhiepiscopal, (var.) arhidiocezan.
 

canonic 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canonico, lat. canonicus)

1. preot catolic din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale.
 

catedral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cathédral, lat. cathedralis)

1. care aparține scaunului episcopal al unei dieceze.
 

copalier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. copalier)

1. nume dat unor (specii de) arbori tropicali care produc rășina numita copal.
 

crosă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crosse)

1. baston curbat la un capăt, la jocurile de hochei, polo, golf.
2. cârjă episcopală.
3. patul puștii sau al pistolului.
4. formațiune anatomică vasculară (venă, arteră) îndoită în formă de arc; cârjă.
 

ferulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., it. ferula, cf. fr. férule)

1. (antichitate) baston, simbolul demnității sacerdotale.
2. (mitologie) un fel de toiag înconjurat de viță de vie și iederă, care se termină cu un con de pin sau frunze de viță de vie; tirs.
3. (religie) cârjă episcopală medievală.
4. (arhitectură creștină) spațiu introductiv al vechilor bazilici occidentale destinat unor activități specifice; naos, nartex.