baston

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bastone)

1. obiect în formă de băț, ca sprijin la mers.
2. ~ de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității.
3. băț de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv.
4. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuințări la bordul unei nave.

ferulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., it. ferula, cf. fr. férule)

1. (antichitate) baston, simbolul demnității sacerdotale.
2. (mitologie) un fel de toiag înconjurat de viță de vie și iederă, care se termină cu un con de pin sau frunze de viță de vie; tirs.
3. (religie) cârjă episcopală medievală.
4. (arhitectură creștină) spațiu introductiv al vechilor bazilici occidentale destinat unor activități specifice; naos, nartex.

subuman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. subhuman)

1. necorespunzător condiției, demnității umane.

umanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. humanisme, germ. Humanismus)

1. mișcare culturală și orientare progresistă a gândirii din epoca Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a însemnat o puternică afirmare a preocupării față de om, promovând, în opoziție cu ideologia și cultura medievală, o cultură militând pentru dezvoltarea multilaterală a personalității, pe baza culturii antice.
2. ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane.
3. (prin ext.) atitudine, manifestare umanitară sau umană.
4. (antonim) antiumanism.