Dictionar

oportunism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opportunisme, rus. opportunizm)

1. curent ideologic-politic (în mișcarea muncitorească) care promova ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare.
2. lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2).
 

atentism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attentisme)

1. politică, atitudine de tergiversare, de oportunism în luarea deciziilor importante.
 

atentist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. attentiste)

1. I. referitor la atentism, propriu atentismului.
2. care adoptă sau susține o politică de tergiversare și de oportunism.
3. care așteaptă indolent sau precaut succesiunea evenimentelor.
4. II. adept al atentismului; persoană care practică o politică de tergiversare și de oportunism.
 

oportunist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. opportuniste, rus. opportunist)

1. (adept) al oportunismului.
2. (cel) care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale.
 

oportunitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opportunité, lat. oportunitas)

1. caracterul a ceea ce este oportun.
2. ocazie fericită, prilej favorabil.
3. oportunism.
 

social-șovinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. soţial-şovinizm)

1. varietate a oportunismului, constând în sprijinirea de către social-democrație a politicii imperialiste a guvernului capitalist din propria țară.