OK
X
fumaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fumage)
1.
tehnică
în
pictura
suprarealistă
prin
trecerea
unei
flăcări
peste
unele
porțiuni
ale
tabloului.
jeton
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. jeton)
1.
fisă.
2.
~
de
prezență
=
a)
fisă
cu
care
se
marchează
prezența
la
un
consiliu
de
administrație
al
unei
societăți
și
pe
baza
căreia
se
încasează
o
sumă
ca
remunerație;
(p.
ext.)
suma
încasată;
b)
fisă,
placă
de
metal
care
se
așază
la
tabloul
de
pontaj
de
la
poarta
întreprinderii.
3.
piesă
mică
de
carton,
lemn
sau
plastic,
pătrată,
pe
care
sunt
desenate
imagini
diferite,
în
jocurile
didactice
de
cunoaștere
a
mediului
înconjurător.
perioadă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. période, lat. periodus, gr. periodos)
1.
interval
de
timp
în
cursul
căruia
se
desfășoară
sau
după
care
se
repetă
un
fenomen;
fază,
epocă.
2.
(fiz.)
~
de
înjumătățire
=
perioadă
în
care
se
descompune
jumătate
dintr-o
cantitate
de
element
radioactiv;
(chim.)
~
de
inducție
=
durată
de
timp
după
care
o
reacție
în
lanț
începe
să
se
desfășoare
cu
viteza
corespunzătoare
condițiilor
respective;
(bot.)
~
de
vegetație
=
interval
de
timp
în
care
plantele
își
desăvârșesc
întreg
ciclul
biologic.
3.
subdiviziune
a
timpului
geologic
mai
mică
decât
era.
4.
frază
amplă
și
complexă
sau
reunirea
de
mai
multe
fraze
care
formează
un
ansamblu
armonios
și
unitar.
5.
mică
construcție
muzicală
bine
închegată,
din
două
fraze
în
relație
de
întrebare-răspuns.
6.
(chim.)
șir
orizontal
în
tabloul
periodic
al
elementelor.
7.
(mat.)
cel
mai
mic
număr
adăugat
argumentului
unei
funcții
numerice
care
nu
schimbă
valoarea
funcției.
8.
grup
de
cifre
care
se
repetă
indefinit
într-o
fracție
zecimală.
periodic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. périodique, lat. periodicus, gr. periodikos)
1.
care
revine,
se
repetă
cu
regularitate
la
anumite
perioade.
2.
care
se
referă
la
perioadă,
privitor
la
perioadă.
3.
(chimie)
sistem
~
(al
elementelor)
=
(mod
de)
clasificare
a
elementelor
chimice
după
proprietățile
lor
(masă
atomică,
număr
atomic).
4.
(chimie)
tabloul
(sau
tabelul)
~
al
elementelor
=
tabel
în
care
figurează
elementele
chimice
dispuse
potrivit
sistemului
periodic.
5.
(fizică)
care
se
reproduce
identic
la
intervale
egale
de
timp.
6.
(fizică)
mișcare
~ă
=
mișcare
a
unei
particule
care,
după
un
anumit
interval
de
timp,
revine
la
aceeași
stare
de
mișcare.
7.
(igienă)
care
este
folosit
de
femeie
în
timpul
menstruației
sale
(ex.
absorbante
~e).
8.
(mat.)
fracție
~ă
=
fracție
zecimală
în
care,
după
virgulă,
aceleași
cifre
se
repetă
la
infinit
în
aceeași
ordine.
9.
(mat.)
funcție
~ă
=
funcție
care
admite
o
perioadă.
10.
(patol.)
care
implică
accese
regulate.
11.
(presă)
publicație
~ă
(și
substantivat)
=
publicație
care
apare
la
intervale
regulate,
la
date
fixe.
12.
(presă)
constituit
de
acest
gen
de
publicații
(ex.
presă
~ă).
13.
(versif.)
vers
periodic
=
hexametru
care
cuprinde
o
alternanță
de
dactili
și
spondee.
realism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. réalisme)
1.
curent
în
filozofia
scolastică
care
susținea
că
noțiunile
generale
ar
avea
o
existență
reală,
obiectivă,
precedând
existența
lucrurilor
individuale.
2.
concepție
care
recunoaște
că
lumea
este
o
realitate
independentă
de
subiectul
cunoscător.
3.
~
critic
=
denumire
a
mai
multor
curente
din
filozofia
contemporană
care
recunosc
realitatea
lumii
externe,
dar
interpun
între
subiect
și
obiect
„datul”
sau
„esențele”,
ajungând
la
concluzii
agnostice
sau
idealist-obiective;
~
naiv
=
materialismul
spontan
al
vieții
cotidiene,
convingerea
izvorâtă
din
practica
vieții,
potrivit
căreia
lucrurile
există
independent
de
conștiința
omenească
și
se
reflectă
în
ea.
4.
curent
în
artă
și
literatură
care
promovează
înțelegerea
adâncă
și
redarea
realității
obiective
în
trăsăturile
ei
tipice;
orientare,
tendință
generală
a
artei
din
toate
timpurile
de
a
reflecta
veridic
realitatea.
5.
noul
~
=
curent
artistic
mărturisind
predilecție
pentru
folosirea
nemijlocită
a
obiectelor
aflate
în
preajma
artistului
(afișe
decupate,
fragmente
de
fotografii
sau
texte,
tuburi
de
culoare
etc.),
care
se
aplică
prin
lipire
pe
tabloul-obiect.
6.
atitudine
care
ține
seama
de
realitate,
simț
al
realității.
transuranic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. transuranisch, engl. transuranic)
1.
(despre
elemente
chimice)
situat
în
tabloul
periodic
al
elementelor
dincolo
de
uraniu,
fiind
obținut
artificial
prin
bombardarea
atomilor
altor
elemente;
transuran,
transuranian.