Dictionar

abiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
2. (antonim) biogeneză.
 

animat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. animé)

1. însuflețit, viu.
2. desene ~e = film de animație.
 

animato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. animato)

1. (muz.) con anima; însuflețit.
 

animism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animisme)

1. credință primitivă potrivit căreia obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite; spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii.
 

animist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. animiste)

1. I. referitor la animism, credința că orice lucru are un suflet.
2. care profesează animismul, este marcat de animism.
3. II. adept al animismului.
4. persoană care credea că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite.
 

efectual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (1. engl. effectual, 2. fr. effectual)

1. (despre ceva neînsuflețit sau abstract) capabil să producă un rezultat dorit sau intenționat; efectiv.
2. în legătură cu efectuarea; realizabil.