OK
X
abunda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. abonder, lat. abundare)
1.
a
fi,
a
se
găsi,
a
avea
din
belșug.
abundență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)
1.
cantitate
mare,
belșug;
bogăție.
2.
cornul
~ei
=
corn
cu
fructe
și
flori,
simbol
al
belșugului.
3.
(biol.)
număr
al
indivizilor
unei
specii
dintr-un
releveu.
devorator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. dévorateur)
1.
(animal,
persoană)
care
devorează,
mănâncă
cu
lăcomie;
devorant.
2.
(figurat)
(cel,
cea)
care
consumă
repede
și
din
belșug.
3.
(cel,
cea)
care
consumă,
distruge
(ex.
foc
~).
discreție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. discrétion, lat. discretio)
1.
însușirea
de
a
fi
discret.
2.
a
păstra
~
=
a
nu
divulga
o
taină
încredințată.
3.
(fam.)
la
~
=
din
belșug;
la
~a
(cuiva)
=
la
cheremul,
la
dispoziția
(cuiva).
lux 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. luxe, lat. luxus)
1.
exces
de
cheltuieli;
trai
îmbelșugat
și
risipitor.
2.
de
~
=
foarte
elegant,
de
foarte
bună
calitate;
care
nu
este
absolut
necesar.
3.
splendoare,
eleganță;
fast,
somptuozitate.
4.
(fig.)
risipă,
exces.
mizer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. miser, it. misero)
1.
care
se
află
într-o
situație
(materială)
foarte
proastă;
sărman,
nenorocit.
2.
care
manifestă
sărăcie
extremă;
în
stare
de
mare
sărăcie.
3.
vrednic
de
milă;
(prin
ext.)
sărac,
sărăcăcios.
4.
(antonime)
bogat,
îmbelșugat,
abundent.