Dictionar

bonetă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonnet)

1. scufie pe care o poartă copiii și bătrânii; tichie.
2. (mil.) acoperământ de cap fără cozoroc.
 

bonetă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonnette)

1. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate.
 

apex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. apex)

1. creștet, vârf.
2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.
3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.
4. bonetă a flaminilor, la romani.
5. mitra vechilor regi și satrapi perși.
 

capișon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capuchon)

1. bonetă de lână, din stofă groasă, cu unul sau două colțuri.
2. (constr.) apărătoare la coșul de fum.
3. harnașament de protecție a capului și gâtului contra insolației la caii de curse.
 

coifură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coiffure)

1. denumire generică pentru bonetă, caschetă, cască etc.
 

frigian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( fr. phrygien)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Frigia.
2. (s. f.) limbă indo-europeană veche, înrudită cu traca, cunoscută din inscripțiile cu caractere grecești.
3. bonetă ~ă = bonetă cu vârful ascuțit întors spre față, purtată în antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789 ca simbol al libertății.
 

pileus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. pileus)

1. bonetă conică din stofă moale, purtată de greci și mai ales de nobilii daci, ca semn distinctiv al rangului lor.
2. pălăria ciupercilor, care poartă organele de fructificație.
 

PILEI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. pileus „căciulă, cușmă”)

1. „scufie, bonetă”.