Dictionar

degradant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégradant)

1. care degradează; înjositor; degradator.
 

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
 

dalmațian 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dalmatien)

1. dalmat.
2. (fig.; despre biografia, comportamentul cuiva) pătat de atitudini degradante; (despre oameni) secătură, om de nimic, netrebnic.
 

degradator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégradateur)

1. adj. degradant.
2. s. n. (fot.) hârtie neagră decupată astfel încât să permită obținerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului.
 

infamant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infamant, it. infamante)

1. care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonoarea; degradant, dezonorant.
 

prostituție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prostitution, lat. prostitutio)

1. ocupație a femeii care întreține relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale; (p. ext.) stare în care membrii societății duc o viață sexuală instabilă, schimbându-și partenerii.
2. casă de ~ = bordel.
3. (fig.) înjosire, folosire degradantă a calităților, a talentului.
 

abjecțiune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț; josnicie, ticăloșie.
4. (var. uzuală) abjecție.
5. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.