OK
X
imprudent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. imprudent, lat. imprudens)
1.
(și
adv.)
lipsit
de
prudență,
riscant.
imprudență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imprudence, lat. imprudentia)
1.
lipsă
de
prudență.
2.
faptă,
vorbă
etc.
nesocotită.
circumspect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. circonspect, lat. circumspectus)
1.
care
este
prudent
și
acționează
numai
după
reflecție;
precaut,
rezervat.
2.
care
arată
prudență,
circumspecție.
3.
(antonime)
aventuros,
imprudent,
neprevăzător.
cvasidelict
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. quasi-délit)
1.
(jur.)
fapt
ilicit
care,
comis
fără
intenția
de
a
vătăma,
cauzează
totuși
o
daună,
putând
da
naștere
la
o
acțiune
civilă
pentru
daune-interese.
2.
(jur.)
daune
cauzate
neintenționat
cuiva
prin
imprudență
sau
neglijență.
3.
(var.)
cuasidelict.
stradal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. stradale)
1.
care
aparține
străzii,
privitor
la
stradă,
la
drumuri;
al
străzii,
de
stradă.
2.
circulație
~ă
=
circulația
vehiculelor
și
pietonilor
pe
străzi.
3.
omor
~
=
infracțiune
săvârșită
de
cineva
care
provoacă
moartea
cuiva
prin
conducerea
unui
vehicul
în
mod
imprudent,
sub
influența
alcoolului
sau
a
drogurilor
sau
pentru
a
evita
capturarea
de
către
poliție.
neprevăzător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + prevăzător)
1.
care
nu
este
prevăzător;
nechibzuit.
2.
care
este
lipsit
de
prudență;
imprudent.
3.
(antonime)
precaut,
prudent;
prevăzător.