OK
X
precaut, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. praecautus)
1.
care
acționează
cu
deosebită
atenție;
prevăzător,
prudent,
circumspect.
precauție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. précaution, lat. praecautio)
1.
atitudinea
celui
precaut;
prevedere,
băgare
de
seamă,
prudență,
circumspecție.
atentist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. attentiste)
1.
I.
referitor
la
atentism,
propriu
atentismului.
2.
care
adoptă
sau
susține
o
politică
de
tergiversare
și
de
oportunism.
3.
care
așteaptă
indolent
sau
precaut
succesiunea
evenimentelor.
4.
II.
adept
al
atentismului;
persoană
care
practică
o
politică
de
tergiversare
și
de
oportunism.
circumspect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. circonspect, lat. circumspectus)
1.
care
este
prudent
și
acționează
numai
după
reflecție;
precaut,
rezervat.
2.
care
arată
prudență,
circumspecție.
3.
(antonime)
aventuros,
imprudent,
neprevăzător.
circumspecție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. circonspection, lat. circumspectio)
1.
atitudine
circumspectă;
precauție,
prudență,
rezervă.
pilota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. piloter)
1.
tr.
a
conduce
o
(aero)navă,
o
locomotivă,
o
mașină
etc.
ca
pilot.
2.
a
conduce
un
vehicul
sau
o
navă
în
condiții
speciale.
3.
(fig.)
a
dirija,
a
călăuzi,
a
ghida.
4.
(fig.;
despre
o
știință)
a
orienta
o
disciplină
prin
noțiunile
și
metodele
proprii.
5.
intr.
(despre
nave,
trenuri)
a
merge
mai
încet,
cu
precauție,
datorită
nesiguranței
drumului.
precauție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. précaution, lat. praecautio)
1.
atitudinea
celui
precaut;
prevedere,
băgare
de
seamă,
prudență,
circumspecție.
premuniție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prémunition, lat. praemunitio)
1.
stare
de
imunitate
la
orice
nouă
infecție
bacteriană
sau
virală
a
unui
organism
deja
infectat.
2.
figură
de
stil
de
ordin
retoric
constând
într-o
precauție
menită
să
pregătească
auditoriul
față
de
ceea
ce
ar
putea
să-i
displacă.