ofrandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. offrande)

1. jertfă adusă unei divinități.
2. (fig.); dar, cadou, omagiu.
3. ajutor oferit celor săraci.

consacrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consecratio, fr. consécration)

1. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor.

holocaust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. holocauste)

1. (ant.; la evrei, asirieni etc.) sacrificiu în cinstea divinității, în care animalul sacrificat era ars în întregime pe altar.
2. exterminare a unui mare număr de oameni.
3. (fig.) ofrandă, sacrificiu.

oblativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oblativité)

1. înclinație de a oferi ceva fără a cere nimic în schimb.
2. (rel.) ofrandă, sacrificiu închinat divinității.

oblație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oblation, lat. oblatio)

1. jertfă adusă unei divinități; ofrandă.

trofeu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. trophée)

1. armura unui dușman învins așezată pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatră sau de marmură purtând armele unui dușman învins, pentru a comemora o victorie.
2. pradă de război luată de la inamic.
3. victorie, biruință.
4. ofrandă adusă unei divinități din prada de război.
5. produs vânătoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vânat (coarne de cerb, colți de mistreț etc.).
6. cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă.

votum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. votum)

1. promisiune făcută zeilor.
2. rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă).
3. dorință, voie.