OK
X
ofrandă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. offrande)
1.
jertfă
adusă
unei
divinități.
2.
(fig.);
dar,
cadou,
omagiu.
3.
ajutor
oferit
celor
săraci.
consacrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. consecratio, fr. consécration)
1.
consacrare;
(spec.)
ofrandă
adusă
zeilor.
holocaust
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. holocauste)
1.
(ant.;
la
evrei,
asirieni
etc.)
sacrificiu
în
cinstea
divinității,
în
care
animalul
sacrificat
era
ars
în
întregime
pe
altar.
2.
exterminare
a
unui
mare
număr
de
oameni.
3.
(fig.)
ofrandă,
sacrificiu.
oblativitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. oblativité)
1.
înclinație
de
a
oferi
ceva
fără
a
cere
nimic
în
schimb.
2.
(rel.)
ofrandă,
sacrificiu
închinat
divinității.
oblație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. oblation, lat. oblatio)
1.
jertfă
adusă
unei
divinități;
ofrandă.
trofeu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. trophée)
1.
armura
unui
dușman
învins
așezată
pe
un
trunchi
de
copac,
ca
semn
al
victoriei;
monument
de
piatră
sau
de
marmură
purtând
armele
unui
dușman
învins,
pentru
a
comemora
o
victorie.
2.
pradă
de
război
luată
de
la
inamic.
3.
victorie,
biruință.
4.
ofrandă
adusă
unei
divinități
din
prada
de
război.
5.
produs
vânătoresc
reprezentativ
pentru
cele
mai
importante
specii
de
vânat
(coarne
de
cerb,
colți
de
mistreț
etc.).
6.
cupă,
obiect
ornamental
oferit
învingătorului
într-o
întrecere
sportivă.
votum
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. votum)
1.
promisiune
făcută
zeilor.
2.
rugăciune;
ofrandă;
cult,
ceremonie
(religioasă).
3.
dorință,
voie.