OK
X
preamărire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (preamări)
1.
acțiunea
de
a
preamări
și
rezultatul
ei;
laudă,
glorificare,
elogiere.
apoteoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)
1.
(ant.)
solemnitate
de
trecere
(a
unui
erou,
a
unui
împărat)
în
rândul
zeilor.
2.
(fig.)
preamărire,
slăvire,
glorificare.
3.
denumire
a
scenelor
finale
cu
caracter
solemnă
și
triumfal
din
opere
sau
balete;
încheiere
solemn
a
unei
piese
muzicale.
divin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. divin, lat. divinus)
1.
dumnezeiesc;
de
la
zei.
2.
făcut
pentru
preamărirea
lui
Dumnezeu;
bisericesc,
religios.
3.
(fig.)
minunat,
splendid,
încântător.
odă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., gr. ode, lat. oda)
1.
(ant.)
poezie
eroică,
poem
care
se
cânta
sau
se
recita
cu
acompaniament
de
liră.
2.
poezie
lirică
în
care
se
exprimă
sentimente
de
admirație,
de
preamărire
față
de
persoane,
fapte
eroice
etc.
3.
lucrare
muzicală
cu
caracter
eroic,
solemn.
glorificare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. glorifica)
1.
acțiunea
de
a
glorifica
și
rezultatul
ei;
slăvire
a
cuiva
sau
a
ceva;
preamărire,
proslăvire,
slăvire.
fălire
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (făli)
1.
acțiunea
de
a
se
făli,
de
a
se
arăta
mândru
de
cineva
sau
de
ceva;
(pop)
mândrire.
2.
faptul
de
a
se
arăta
plin
de
sine,
îngâmfat;
trufie,
înfumurare.
3.
(înv.)
preamărire,
slăvire.