OK
X
renega
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. renegare)
1.
a
se
lepăda
de
cineva
sau
ceva,
a
abjura;
a
nega,
a
tăgădui.
renegat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. renégat, germ. Renegat)
1.
(cel)
care
s-a
înstrăinat
de
patria,
de
credința
sa.
2.
(cel)
care
a
renunțat
la
vechile
convingeri,
care
a
trădat
grupul,
partidul
căruia
i-a
aparținut.
abjura
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. abjurer, lat. abiurare)
1.
a
renega
public
o
credință,
o
doctrină,
o
opinie.
apostazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apostasie, lat., gr. apostasia)
1.
renegare
publică
a
unei
credințe
religioase,
a
unor
convingeri.
2.
răzvrătire
împotriva
stăpânirii.
dezavua
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désavouer)
1.
a
dezaproba,
a
condamna
spusele
sau
faptele
cuiva.
2.
a
refuza
să
recunoască
ceva;
a
renega.
donatism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. donatisme
1.
schismă
inițiată
în
sec.
IV
de
episcopul
Donatus,
la
Cartagina,
care
separa
biserica
africană,
cerând
supunerea
la
canoane
grele
a
creștinilor
ce
își
renegaseră
credința
în
timpul
persecuțiilor
religioase.
repudia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. répudier)
1.
a
respinge,
a
nu
mai
recunoaște
pe
cineva
sau
ceva;
a
desconsidera,
a
renega.
2.
a
denunța
în
mod
unilateral
o
obligație
sau
un
contract
internațional.
3.
(jur.)
a
renunța
la
o
moștenire,
la
un
legat.
repudiere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (repudia)
1.
acțiunea
de
a
repudia;
renegare;
(spec.)
alungare
a
soției
sau
a
soțului.