Dictionar

handicap

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. handicap)

1. (sport) avantaj acordat unui concurent mai slab într-o competiție pentru a avea șanse egale.
2. totalitatea punctelor cu care o echipă sau un concurent a fost pus în inferioritate de adversar.
3. dezavantaj care pune pe cineva în stare de inferioritate.
4. deficiență fizică.
 

handicapa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. handicaper)

1. a avea sau a-și crea un avantaj asupra adversarului într-o competiție.
2. a pune pe cineva în inferioritate.
 

handicapant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. handicapant)

1. care provoacă un handicap.
2. care dezavantajează.
 

handicapare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (handicapa)

1. acțiunea de a handicapa și rezultatul ei; handicapat.
2. neacordare, într-o competiție, a acelorași șanse tuturor candidaților; dezavantajare.
3. (fig.) stânjenire; inferioritate; îngreunare.
 

handicapat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. handicapé)

1. (cel) dezavantajat fizic, ca urmare a unei deficiențe senzoriale sau motorii.
2. (stat, colectivitate) aflat în stare de inferioritate (economică).
3. (sportiv, echipă) dezavantajat într-o întrecere.
 

reinsera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + insera, cf. fr. réinsérer)

1. a insera ceva din nou undeva.
2. a asigura o nouă integrare socială unei persoane cu handicap sau unui fost deținut.
 

resocializare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (re + socializare, cf. fr. resocialisation)

1. repunere la o funcționare socială normală a unor grupuri marginale, a unor delincvenți, a unor categorii de persoane handicapate etc.
 

liabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl. liability)

1. răspundere juridică pentru fapte; responsabilitate.
2. obligație, datorie sau responsabilitate datorată cuiva.
3. handicap care ține pe cineva înapoi, frână (ex. educația a devenit un handicap).
 

handicapant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. handicapant)

1. care provoacă un handicap.
2. care dezavantajează.
 

handicapare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (handicapa)

1. acțiunea de a handicapa și rezultatul ei; handicapat.
2. neacordare, într-o competiție, a acelorași șanse tuturor candidaților; dezavantajare.
3. (fig.) stânjenire; inferioritate; îngreunare.