Dictionar

imprudent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imprudent, lat. imprudens)

1. (și adv.) lipsit de prudență, riscant.
 

imprudență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imprudence, lat. imprudentia)

1. lipsă de prudență.
2. faptă, vorbă etc. nesocotită.
 

circumspect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. circonspect, lat. circumspectus)

1. care este prudent și acționează numai după reflecție; precaut, rezervat.
2. care arată prudență, circumspecție.
3. (antonime) aventuros, imprudent, neprevăzător.
 

cvasidelict

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quasi-délit)

1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenția de a vătăma, cauzează totuși o daună, putând da naștere la o acțiune civilă pentru daune-interese.
2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.
3. (var.) cuasidelict.
 

stradal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. stradale)

1. care aparține străzii, privitor la stradă, la drumuri; al străzii, de stradă.
2. circulație ~ă = circulația vehiculelor și pietonilor pe străzi.
3. omor ~ = infracțiune săvârșită de cineva care provoacă moartea cuiva prin conducerea unui vehicul în mod imprudent, sub influența alcoolului sau a drogurilor sau pentru a evita capturarea de către poliție.
 

neprevăzător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + prevăzător)

1. care nu este prevăzător; nechibzuit.
2. care este lipsit de prudență; imprudent.
3. (antonime) precaut, prudent; prevăzător.