Dictionar

profeție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prophétie)

1. (în concepțiile religioase) ceea ce profe-tizează cineva; prorocire, prezicere.
 

augurat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auguratus, fr. augurat)

1. demnitatea, funcția de augur.
2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.
3. (fig.) profeție.
 

oracol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)

1. (ant.) răspuns profetic al anumitor divinități la întrebările adresate prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profeție.
2. loc unde se făceau asemenea preziceri.
3. cel despre care se credea că poate prevesti viitorul.
4. hotărâre dată de o persoană cu autoritate.
 

predicție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prédiction, lat. praedictio)

1. operație rațională de anticipare a unui eveniment sau fenomen; previziune.
2. prevestire; profeție.
 

profetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prophétisme)

1. sistem religios fondat pe învățătura profeților.
2. caracter profetic; profeție.
 

sortilegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. sortilegio, lat. sortilegium)

1. (în superstiții) vrăji, farmece; profeție.
 

vaticinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vaticinaire, lat. vaticinarius)

1. care vaticinează; care are caracter de profeție; vaticinant.