Dictionar

profetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prophétique)

1. (ca) de profet; prezicător.
 

fatidic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fatidique, lat. fatidicus)

1. hotărât de soartă; profetic.
2. aducător de nenorociri, fatal.
 

mesianic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. messianique)

1. care cuprinde o prezicere; profetic.
 

mesianism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. messianisme)

1. credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistico-religioase, mesianice.
2. (prin ext.) ideologie care anunță o lume miraculoasă și decisiv mai bună.
3. atitudine profetică și de exaltare în împlinirea unei misiuni prin sacrificiu.
4. (psihiatrie) convingere delirantă a unui subiect care se identifică cu Mesia și încearcă să facă prozelitism.
 

oracol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)

1. (ant.) răspuns profetic al anumitor divinități la întrebările adresate prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profeție.
2. loc unde se făceau asemenea preziceri.
3. cel despre care se credea că poate prevesti viitorul.
4. hotărâre dată de o persoană cu autoritate.
 

profetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prophétisme)

1. sistem religios fondat pe învățătura profeților.
2. caracter profetic; profeție.
 

sibilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sibyllique)

1. referitor la sibile, la predicțiile lor, la capacitatea de a prezice viitorul; profetic; sibilin(ic).
2. (prin ext.) care este neînțeles sau greu de înțeles; enigmatic, vag.
3. (antonime) accesibil, comprehensibil, inteligibil.