Dictionar

profet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prophète, lat. propheta, gr. prophetes)

1. cel care ghicește evenimentele din viitor; proroc, prezicător.
2. titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani.
 

profetesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prophétesse)

1. femeie care prezice viitorul prin inspirație divină, clarviziune, presentiment sau intuiție; prezicătoare.
2. (var.) profeteasă.
 

profetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prophétique)

1. (ca) de profet; prezicător.
 

profeție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prophétie)

1. (în concepțiile religioase) ceea ce profe-tizează cineva; prorocire, prezicere.
 

profetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prophétisme)

1. sistem religios fondat pe învățătura profeților.
2. caracter profetic; profeție.
 

profetiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prophétiser)

1. a proroci; a prezice.
 

augurat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auguratus, fr. augurat)

1. demnitatea, funcția de augur.
2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.
3. (fig.) profeție.
 

Coran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. Coran, germ. Koran)

1. cartea sfântă la musulmani, care conține învățăturile profetului Mahomed.
 

fatidic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fatidique, lat. fatidicus)

1. hotărât de soartă; profetic.
2. aducător de nenorociri, fatal.
 

hadith

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hadith)

1. ansamblu de tradiții privind faptele și învățăturile profetului Mahomed.
 

mahdiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mahdi)

1. conducător și profet la musulmani.
 

mahomedanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. mahométisme)

1. religie caracterizată printr-un monoteism sever, sau credința într-un singur Dumnezeu și creator al tuturor lucrurilor, fondată de profetul Mahomed și bazată pe Coran; mahometism, islamism.