Dictionar

dâmb

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din magh. domb)

1. formă de relief mai mică decât dealul; delușor, colină.
2. deal, înălțime, munte mic.
3. ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc.
 

dâmbos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dâmb + -os)

1. cu multe dâmburi; dâmburos.
2. cu dealuri multe; deluros.
 

dâmbuleț

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (dâmb + -uleț)

1. diminutiv al lui dâmb; dâmbușor.
 

dâmburos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dâmb + -uros)

1. cu multe dâmburi; dâmbos.
2. (despre coaja copacilor) cu noduri, plin de noduri; noduros.
 

apoplectic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. apoplectique)

1. I. (med.) care se referă la apoplexie, care se manifestă prin apoplexie; care indică o predispoziție la apoplexie.
2. II. persoană care prezintă predispoziție la apoplexie, care suferă sau a suferit deja unul sau mai multe atacuri; (pop.) damblagiu, damblalău.
 

ridicătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ridica + -ătură)

1. parte mai ridicată; proeminență; convexitate; protuberanță.
2. ridicare de lucruri grele.
3. ~ de pământ = movilă; dâmb.
4. (înv.) înălțare în rang.
5. (anton.) adâncitură, depresiune, lăsătură.
 

dâmbos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dâmb + -os)

1. cu multe dâmburi; dâmburos.
2. cu dealuri multe; deluros.
 

dâmburos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dâmb + -uros)

1. cu multe dâmburi; dâmbos.
2. (despre coaja copacilor) cu noduri, plin de noduri; noduros.
 

dâmbuleț

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (dâmb + -uleț)

1. diminutiv al lui dâmb; dâmbușor.