gropiță

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT scrobicula; scrobiculus; foveola
2. FR fossette; scrobicule
3. EN alveolus
4. DE Grübchen; kleine Grube; flache Grube
5. RU уrлубление; ямочкa
6. HU gödröcske, vájat

aeroliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aeroliformis)

1. în formă de gropiță; areoliform.

fosetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fossette)

1. fosă (mică) formată pe anumite părți ale corpului.
2. gropiță în barbă sau în obraji.

fovea

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fovéa)

1. (anat.) gaură mică, depresiune.
2. depresiune a retinei, situată în centrul petei galbene, care constituie zona cea mai sensibilă.
3. gropiță pe suprafața unor semințe, a unor organe ale plantelor.

golf 1

Parte de vorbire:  s. n.  
Etimologie: (engl., fr. golf)

1. joc sportiv care constă în introducerea cu o mică crosă a unei mingi într-o serie de gropițe succesive aflate în teren.
2. pantaloni ~ = pantaloni de sport bufanți, care se leagă sub genunchi.
3. ~ de cuvinte = joc enigmistic de cuvinte care constă în a ajunge de la un cuvânt la altul trecând printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentând metagrama celui precedent.
4. stofă pentru capoate de femei.

plantator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (planta + -tor)

1. s. m. f. cel care se ocupă de plantarea răsadurilor, a viței de vie etc.
2. proprietar al unei plantații.
3. s. n. unealtă baston, la săparea gropilor în care se introduc puieții.
4. utilaj pentru plantarea mecanizată a minelor.
5. s. f. mașină de plantat.

plomba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. plomber)

1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologică.
2. a construi un imobil între alte două construcții.
3. a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră.