emporă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Empore)

1. galerie sau tribună înălțată deasupra navelor laterale ale unei biserici.

pinaclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pinacle, lat. pinnaculum)

1. partea cea mai înaltă a unui edificiu.
2. coronamentul unui contrafort.
3. element de construcție, piramidală sau conică alungită, care echilibrează unele piese în consolă.
4. formă înălțată dintr-o rocă dură, cu marginile abrupte.

platou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. plateau)

1. șes în regiunea înaltă a dealurilor sau a munților; podiș.
2. ~ continental = porțiune de teritoriu sub mare, în continuarea solului, până la adâncimea de 200 m.
3. câmp de instrucție și exerciții militare.
4. suprafață (netedă) pe o porțiune mai înălțată a unei formații anatomice.
5. incintă a unui studio cinematografic pentru turnarea filmelor.
6. piesă metalică plană pe care se fixează piese pentru prelucrare.
7. farfurie, tavă mare pentru servit mâncăruri și prăjituri.

podium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat., fr. podium, germ. Podium)

1. platformă înălțată față de arena unui teatru, a unui circ roman.
2. treaptă, platformă îngustă și scundă la casele romane, pe care se așezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc.
3. estradă amenajată într-o sală de conferințe, de spectacole etc. sau în aer liber.
4. mică instalație mobilă, în trepte, pe care stau sportivii învingători în timpul cât li se înmânează premiile.

postament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Postament)

1. temelie, bază de susținere a unei statui, mașini etc.; soclu, piedestal.
2. platformă de lemn înălțată deasupra pardoselii, pe care se așază o catedră sau alte mobile; estradă.
3. (Moldova) strat de lemne pe care se pune o căpiță de fân ca să nu putrezească.
4. (var.) (înv.) postamânt.

tumul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. tumulus)

1. movilă de pământ înălțată de unele popoare, începând din neolitic, în scop funerar, ca observator astronomic sau semn geodezic.