platou
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. plateau)
Etimologie: (fr. plateau)
1. șes în regiunea înaltă a dealurilor sau a munților; podiș.
2. ~ continental = porțiune de teritoriu sub mare, în continuarea solului, până la adâncimea de 200 m.
3. câmp de instrucție și exerciții militare.
4. suprafață (netedă) pe o porțiune mai înălțată a unei formații anatomice.
5. incintă a unui studio cinematografic pentru turnarea filmelor.
6. piesă metalică plană pe care se fixează piese pentru prelucrare.
7. farfurie, tavă mare pentru servit mâncăruri și prăjituri.