continent 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. continent, lat. continens)

1. întindere vastă de uscat, mărginită de mări sau de oceane.

continent 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. continent)

1. care trăiește în continență; abstinent.

continență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. continence, lat. continentia)

1. abstinență; cumpătare.
2. reținere.

continental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. continental)

1. care aparține unui continent; referitor la continent.
2. climă ~ă = climă temperată, din interiorul continentelor, la latitudini mijlocii, cu mari variații de temperatură între vară și iarnă și cu ploi de vară; platou ~ = zonă submarină din apropierea coastelor.

continentalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. continentalité)

1. ansamblu de caracteristici climatice determinate de diminuarea influențelor maritime.

subcontinent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-continent)

1. parte vastă, delimitată, a unui continent.

americanistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amerika-nistik)

1. studiu al limbilor, culturilor și civilizațiilor continentului american.

anglo-saxon, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anglo-saxon)

1. s. m. f. pl. populații germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-V
2. adj. care aparține anglo-saxonilor.
3. limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche.

arenă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arène, lat. arena)

1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguș), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.
2. suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competițiile.
3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.
4. (fig.) domeniu, sferă a unei activități.

autunian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autunien)

1. (din) permianul inferior de facies continental, limitat la vestul Europei.

bloc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.
2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.
3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.
4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.
5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.
6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.
7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.
8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.
9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.
10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.
11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.
12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.
13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.
14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).
15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.
16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.
17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.

celibat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. célibat, lat. caelibatus)

1. starea civilă a unei persoane care nu este încă căsătorită sau care nu se căsătorește.
2. faptul de a fi celibatar, de a nu fi căsătorit.
3. (prin ext.) viață fără partener, viață de continență conjugală.
4. (în unele profesii) clauză de ~ = rezilierea contractului în cazul în care salariatul se căsătorește.