armăsar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: ([equus] admissarius)

1. cal mascul necastrat; (prin ext.) cal falnic, mândru, iute.
2. ~ tânăr = armăsăruș, armăsărel, armăsăraș.
3. (expr.) a face din țânțar ~ = a exagera.
4. (var.) (reg.) harmăsar.

comisar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. commissaire, rus. komissar)

1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.
2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.
3. ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție.
4. delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang).
5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.
6. membru al unei comisii internaționale cu caracter tehnic.
7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.
8. comandant al unui comisariat militar.
9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.

corsar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. corsaro, fr. corsaire)

1. navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, ataca navele inamice; comandant al unei astfel de nave; (p. ext.) pirat.

dispensar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dispensaire)

1. instituție sanitară unde se dau consultații medicale gratuite.

dosar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. dossier)

1. totalitatea actelor scrise privitoare la o afacere, la o persoană etc.; copertă de carton în care se păstrează aceste acte.

fideicomisar

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (lat. fideicommissarius)

1. persoană însărcinată cu un fideicomis, aranjament juridic (de multe ori testamentar) prin care proprietatea este lăsată unei persoane prin intermediul unui terț.

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.

ablacta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.

abrastol

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. abrastol - nume comercial)

1. sare de calciu a naftolului, substanță antiseptică în vinificație.

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.