Dictionar

exacerbație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exacerbation)

1. acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbare.
2. creștere în intensitate.
3. (med.) creșterea episodică sau regulată a intensității unei boli.
4. (var.) exacerbațiune, (înv.) esacerbație, (înv.) esacerbațiune.
 

anafilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphylactique)

1. cu caracter de anafilaxie; care se referă la anafilaxie, o reacție alergică severă și rapidă.
2. (med.) șoc ~ = reacție alergică exacerbată, care duce în cele mai multe cazuri la consecințe grave și care poate pune viața în pericol.
3. (med.) stare ~ă = sensibilizare care permite șocul ~.
 

exacerbație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exacerbation)

1. acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbare.
2. creștere în intensitate.
3. (med.) creșterea episodică sau regulată a intensității unei boli.
4. (var.) exacerbațiune, (înv.) esacerbație, (înv.) esacerbațiune.
 

strangulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. strangulation, lat. strangulatio)

1. acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulare.
2. constricție violentă exercitată asupra gâtului de către mâini sau prin intermediul unei legături (frânghie, șiret etc.) și provocând în general moartea prin asfixiere; strangulare.
3. (prin analogie) senzație de strângere de gât cauzată de o emoție puternică, un sentiment exacerbat.
4. (în forma strangulațiune) ocluzie intestinală.
5. (var.) strangulațiune, (înv.) strângulațiune.
 

ultranaționalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (ultra- + naţionalist)

1. I. referitor la un naționalism exacerbat, extrem.
2. caracterizat prin naționalism exagerat.
3. II. adept al ultranaționalismului.
4. (antonim) moderat.
 

exacerbare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (exacerba)

1. acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbație, exacerbat.
2. creștere a intensității a ceva (cum ar fi o boală).
3. exagerare a unui sentiment sau a unei suferințe fizice.