Dictionar

flegmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flegme, lat., gr. phlegma)

1. mucozitate expectorată, scuipat vâscos.
2. (fig.) nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil.
 

deflegma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déflegmer)

1. a separa componenții unui amestec de lichid prin distilarea și relichefierea fracțiunilor cu punct de fierbere mai înalt.
 

flegmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. flegmatique, lat. phlegmaticus)

1. (om cu caracter, cu temperament) calm, nepăsător, imperturbabil.
 

flegmatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phlegmatisme)

1. caracter flegmatic; atitudinea omului flegmatic.
 

flegmazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phlegmasie)

1. inflamație internă; flogoză.
 

deflegmator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déflegmateur)

1. dispozitiv pentru deflegmare, care separă prin condensare parțială o parte din vaporii unei coloane de distilație pentru a-i face să reintre în turn sub formă de reflux; parte a alambicului în care are loc deflegmația.
 

expectorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expectoration)

1. expectorare.
2. ceea ce se expectorează; flegmă.
 

flegmatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phlegmatisme)

1. caracter flegmatic; atitudinea omului flegmatic.
 

galenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galénisme)

1. doctrină medicală a lui Galenus, potrivit căreia bolile s-ar datora ruperii echilibrului dintre cele patru umori fundamentale ale organismului: sângele, flegma, bila neagră și bila galbenă.
 

placid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. placide, lat. placidus)

1. apatic, flegmatic; calm, liniștit.
 

spută

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. sputum, it. sputo)

1. jet de salivă și alte substanțe (mucus, flegmă, sânge etc.) expulzate din gură; expectorație, scuipat.