Dictionar

exarhat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. exarchat)

1. teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh; (în special) teritoriu periferic al Imperiului Bizantin, conceput în secolul al VI-lea, sub administrarea unui exarh; exarhie, exarhierie.
2. demnitatea de exarh; exarhie, exarhierie.
3. (var.) (înv.) esarhat, (înv.) exarcat.
 

fratriarhat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fratri- + /patri/arhat)

1. formă de viață socială în dezvoltarea comunei primitive în care legătura esențială între membrii societății era determinată de gradul de fraternitate naturală sau prin adopțiune și alianță.
 

hat-trick

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hat-trick)

1. performanță a unui jucător de fotbal sau hochei pe gheață constând din înscrierea a trei goluri sau puncte consecutive în același meci.
 

hatișerif

Parte de vorbire:  s.n. (turcism înv.)  
Etimologie: (tc. hatt-ı şerif)

1. ordin sau decret emis de sultan, de un mare demnitar otoman sau de un domn al Țărilor Române; (înv.) hat.
2. (var.) atișerif, hatișărif, hatișirif.
 

hatorică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hathorique)

1. coloană ~ = coloană cu capitelul decorat cu patru capete ale zeiței Hathor, în arhitectura veche egipteană.
 

hatteria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hattéria)

1. reptilă primitivă cu corpul și capul acoperite cu solzi cornoși, care trăiește în Noua Zeelandă în viziuni și duce o viață nocturnă.
 

aprehenda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. appréhender, lat. apprehendere)

1. (rar) a prinde, a pune mâna pe, a înhăța.
2. (fig.) a se neliniști înainte de ivirea unui pericol posibil, a se teme de...
 

chec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. cake)

1. sort de prăjitură englezească coaptă în forme, din aluat gros și dulce cu ingrediente (nuci, stafide, rahat etc.).
 

-EREZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -érèse, cf. gr. hairesis „luare, smulgere, ridicare”)

1. „prindere, înhățare, luare”.
 

eternit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Eternit)

1. (construcții) marcă înregistrată de azbociment, brevet depus de austriacul Ludwig Hatschek în 1900.
 

exarhat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. exarchat)

1. teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh; (în special) teritoriu periferic al Imperiului Bizantin, conceput în secolul al VI-lea, sub administrarea unui exarh; exarhie, exarhierie.
2. demnitatea de exarh; exarhie, exarhierie.
3. (var.) (înv.) esarhat, (înv.) exarcat.
 

hatorică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hathorique)

1. coloană ~ = coloană cu capitelul decorat cu patru capete ale zeiței Hathor, în arhitectura veche egipteană.