Dictionar

incomod, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incommode, lat. incommodus)

1. care nu este comod.
2. (despre oameni) supărător, stingheritor.
 

incomoda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. incommoder, lat. incommodare)

1. a deranja, a jena, a stingheri.
 

incomodant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incommodant)

1. care incomodează, jenează, supără.
 

incomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. incomoda)

1. acțiunea de a incomoda și rezultatul ei.
2. tulburare a liniștii cuiva; (rar) incomoditate, (înv.) incomodație.
3. supărare a cuiva; (rar) incomoditate.
4. încurcare a cuiva.
 

incomoditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. incommodité)

1. stare de jenă, de disconfort fizic sau moral, cauzat de ceva care obosește, care enervează.
2. lipsă de comoditate; situație incomodă; caracter incomod.
3. (fig.) situație neplăcută.
4. (antonim) comoditate.
 

ancombrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. encombrant)

1. (despre obiecte) care încurcă trecerea printr-un spațiu; incomodant.
2. (fig.; despre oameni) plictisitor, pisălog.
 

confort

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. confort)

1. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare.
2. (franțuzism înv.) fotoliu capitonat în întregime.
3. (psihologie) zonă de ~ = situație în care o persoană se simte confortabil, relaxat.
4. (antonime) disconfort, inconfort, incomoditate.
 

deranj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deranja)

1. dezordine, neorânduială.
2. (fig.) tulburare a liniștii cuiva; incomodare.
 

deranja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déranger)

1. tr. a pune în neorânduială; a face dezordine.
2. (fam.) a-și ~ stomacul = a face indigestie.
3. (fig.) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva).
4. tr., refl. a (se) deregla, a (se) defecta.
5. refl. a se osteni pentru cineva.
 

importuna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. importuner, it. importunare)

1. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva.
 

incomodant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incommodant)

1. care incomodează, jenează, supără.