OK
X
iritant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. irritant)
1.
care
irită,
supără;
enervant.
adamsită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adamsite)
1.
substanță
toxică
de
luptă,
iritantă,
strălucitoare.
agasa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. agacer)
1.
a
provoca
o
senzație
iritantă
și
în
general
neplăcută
prin
insistență;
a
plictisi
cu
insistențele;
a
enerva,
a
irita,
a
exaspera.
2.
(antonim)
a
calma.
calmant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. calmant)
1.
(medicament,
procedeu)
care
suprimă
durerile;
tranchilizant.
2.
I.
care
calmează,
în
sens
fizic
sau
în
sens
moral.
3.
(med.)
care
atenuează
iritațiile
țesuturilor;
care
ușurează
efectele
bolii,
durerii
fizice
sau
excitației
nervoase;
analgezic,
sedativ.
4.
II.
remediu
care
calmează
durerea
sau
excitația
nervoasă.
5.
(antonime)
agasant,
angoasant,
enervant,
excitant,
iritant.
enervant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. énervant)
1.
care
enervează;
supărător,
iritant.
formaldehidă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. formaldéhyde)
1.
produs
gazos
cu
miros
iritant,
solubil
în
apă,
folosit
la
fabricarea
rășinilor
sintetice,
a
coloranților,
medicamentelor,
ca
dezinfectant
etc;
aldehidă
formică.
gaz 2
Parte de vorbire:
s. n.
Etimologie: (fr. gaz)
1.
fluid
compresibil,
cu
o
coeziune
moleculară
foarte
mică.
2.
substanță
sau
amestec
de
substanțe
în
stare
gazoasă,
drept
combustibil.
3.
petrol
lampant.
4.
(pl.)
emanații
gazoase
ale
stomacului
sau
intestinelor.
5.
(pl.)
substanțe
toxice,
iritante,
asfixiante
etc.
folosite
în
război.