irita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/irriter, lat. irritare)

1. tr., refl. a (se) enerva, a (se) supăra.
2. tr. a produce o congestie, o inflamație ușoară.

irită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. iritis)

1. (med.) inflamația părții colorate a ochiului (a irisului) și se manifestă prin dureri locale, imposibilitatea de a suporta lumina, decolorare etc.

arsenopirită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arsénopyrite)

1. minereu din care se obține arsen prin încălzire în absența aerului; mispichel.

calcopirită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chalcopyrote)

1. sulfură naturală de cupru și fier.

iritabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irritable, lat. irritabilis)

1. supărăcios; irascibil.
2. supus iritației.

iritabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irritabilité, lat. irritabilitas)

1. însușirea de a fi iritabil.
2. proprietate a materiei vii de a reacționa la stimuli.

iritant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irritant)

1. care irită, supără; enervant.

iritație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irritation, lat. irritatio)

1. iritare.
2. congestie, inflamație ușoară a unui organ.

adamsită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamsite)

1. substanță toxică de luptă, iritantă, strălucitoare.

agasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
2. (antonim) a calma.

agasant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agaçant)

1. care agasează, care enervează.
2. care provoacă o senzație neplăcută sau o stare de iritare.
3. (antonime) agreabil, calmant.

astm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. asthme, lat. asthma „respirație dificilă”)

1. (med.) afecțiune respiratorie caracterizată în primul rând prin respirație grea, însoțită de un zgomot șuierător și accese de sufocare intensă.
2. (med.) dificultate de respirație care rezultă din diverse cauze.
3. ~ bronșic = astm datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică, o infecție pulmonară cronică, o iritație locală a aparatului respirator etc.
4. ~ cardiac = astm provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni.
5. (var.) asmă, astmă.

aviva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aviver)

1. a da unui material textil, unei piei o nuanță mai vie prin tratarea cu anumite substanțe.
2. a face să sângereze fețele unei plăgi sau fistule.
3. a înviora.
4. (fig.) a învenina, a irita; a răscoli (o durere).

bilios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bilieux)

1. care prezintă o excesivă secreție biliară.
2. (despre temperament) iritabil, nervos, irascibil.