muiere
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (I. lat. mulier, -eris; II. v. muia)
Etimologie: (I. lat. mulier, -eris; II. v. muia)
1. I. femeie (măritată), soție.
2. (var.) (înv.) muiare.
3. II. acțiunea de a (se) muia.
4. (fon.) articulare palatalizată a unei consoane; palatalizare.
5. (var.) (înv.) moiere, moire, muiare.