Dictionar

narațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. narration, lat. narratio)

1. povestire, istorisire.
2. parte a unui discurs cuprinzând expunerea faptelor.
 

degenerație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dégénération)

1. faptul de a degenera, de a pierde din valoare, din calități et cetera; degenerare.
2. (med.) alterarea unui țesut sau organ, a cărui structură sau funcționare devine patologică; degenerescență.
3. (var.) degenerațiune, (înv.) degenărățiune, (înv.) degenerăciune, (înv.) deghenerație.
 

diegeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Diegese)

1. povestire, narațiune; expunere.
 

epos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Epos, gr. epos)

1. epopee.
2. povestire, narațiune.
3. ansamblul principalelor motive epice proprii unei culturi.
 

expunere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (expune)

1. acțiunea de a (se) expune.
2. relatare; ceea ce se expune.
3. narațiune, povestire.
4. ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea și motivarea soluțiilor noi.
 

fabulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. fabula)

1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor.
2. scurtă narațiune la care participă animale personificate.
3. subiectul, textura unei scrieri literare.
4. povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire.
 

istorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., gr. historia, it. istoria, după fr. histoire)

1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate.
2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate.
3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu.
4. expunerea critică a unor fapte istorice.
5. povestire, narațiune.
6. (fam.) întâmplare, pățanie; poznă.