agita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)

1. tr. a clătina, a flutura.
2. a ațâța, a instiga la revoltă.
3. a produce vâlvă în public.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniștit.

criză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crise)

1. manifestare violentă a contradicțiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.).
2. ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populației, ceea ce duce la scăderea producției, la falimente, șomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficiența resurselor energetice clasice.
3. moment critic, periculos și decisiv; tulburare.
4. ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern și formarea unui nou guvern.
5. lipsă acută.
6. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească.
7. fază critică în evoluția unei boli.

tortură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. torture, lat. tortura)

1. suferință fizică, chin; caznă, schingiuire.
2. (fig.) frământare, zbucium, durere, suferință morală.

tragedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tragédie, lat. tragoedia, it. tragedia)

1. specie a genului dramatic a cărei acțiune prezintă personaje în luptă cu viața și cu pasiunile omenești, având un deznodământ fatal, care stârnește sentimente de milă și durere.
2. întâmplare zguduitoare; catastrofă.
3. (fig.) zbucium, suferință.

tribulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tribulation)

1. zbucium sufletesc, frământare, mâhnire, necaz, chin.

tumult

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tumulte, lat. tumultus)

1. zgomot mare, vuiet, larmă.
2. învolburare, tălăzuire a unor ape.
3. (fig.) zbucium sufletesc.