accelerat-Dicti0nar.ro electronic

accelerat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: ( accelera)

1. iuțit, grăbit (din ce în ce mai mult).
2. tren ~ (și s. n.) tren cu viteză mai mare.

accelerație

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă.

accelerator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

accelera

Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. accélérer, lat. accelerare)

1. tr. a imprima o accelerație, a iuți, a grăbi din ce în ce mai mult.
2. refl. a deveni mai rapid.

accelerație

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă.

accelerograf

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. accélérographe)

1. aparat care măsoară accelerația unei mișcări și o înregistrează grafic; accelerometru înregistrator.

accelerometru

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. accéléromètre)

1. instrument pentru măsurarea valorilor accelerației.

americiu

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. américium)

1. (chimie) element radioactiv sintetic aparținând seriei chimice a actinidelor, obținut din uraniu prin bombardarea acestuia cu particule α accelerate, cu numărul atomic 95 și simbolul Am.
2. (var.) americium.

betatron

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. bétatron)

1. accelerator ciclic de particule pentru accelerarea electronilor care imprimă energii foarte mari.