Dictionar

 

amorfie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amorphie)

1. lipsă de formă, de înfățișare precisă.
2. lipsă totală de ordine în aranjarea spațială a atomilor.
 
 

AMORFO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. amorphos „fără formă”)

1. „lipsit de formă, nediferențiat”.
 

amorfognozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorphognosie)

1. agnozie (parțială); imposibilitate de a recunoaște tactil forma obiectelor.
 

ametabolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amétabole)

1. (despre insecte) care nu prezintă metamorfoză.
 

amfibol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibole)

1. mineral din rocile eruptive ori metamorfice, din silicați de magneziu, fier, calciu, sodiu și aluminiu.
 

amfibolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibolite)

1. rocă metamorfică cu textură șistoasă, din amfiboli.
 
 

anamorfotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anamorphotique)

1. referitor la anamorfoză.
2. (despre un dispozitiv optic) care permite modificarea distanței focale a unui obiectiv.