OK
X
amorfism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amorphisme)
1.
stare
a
organismelor
care,
prin
degenerescență,
și-au
pierdut
forma
specifică.
2.
lipsă
de
orientare
a
complexelor
macromoleculare.
anamorfism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anamorphisme)
1.
evoluție
morfologică
progresivă
la
grupele
de
plante
din
timpurile
geologice.
2.
formare
de
minerale
cu
o
compoziție
mai
complicată
și
cu
densitate
moleculară
mai
mare.
autometamorfism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. auto-métamorphisme)
1.
transformare
a
rocilor
eruptive
sub
influența
soluțiilor
fierbinți
provenite
din
propria
lor
magmă.
catamorfism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. catamorphism)
1.
totalitatea
proceselor
care
se
produc
în
partea
superioară
a
scoarței
terestre.
dinamometamorfism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dynamométamorphisme)
1.
metamorfism
cauzat
mai
ales
de
presiune.
metamorfism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métamorhisme)
1.
modificare
a
structurii
rocilor
subterane
sub
influența
factorilor
endogeni.
paramorfism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr paramorphisme)
1.
tulburare
de
percepție
constând
în
incapacitatea
bolnavului
de
a-și
prezenta
imaginar
obiecte
sau
fenomene.
dedolomitizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. dédolomitisation)
1.
transformare
a
dolomitei
sub
influența
metamorfismului
de
contact.
diaftoreză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diaphtorèse)
1.
proces
metamorfic
prin
care
șisturile
cristaline
se
adaptează
unor
condiții
de
metamorfism
mai
puțin
intens
decât
cel
care
a
determinat
formarea
lor;
retromorfism.
dinamometamorfism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dynamométamorphisme)
1.
metamorfism
cauzat
mai
ales
de
presiune.
filit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. phylite)
1.
rocă
metamorfică
asemănătoare
micașistului,
de
culori
variate,
rezultând
dintr-un
slab
metamorfism
al
șisturilor
argiloase
micacee.
metamorfic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. métamorphique)
1.
(despre
minerale,
roci)
care
provine
din
metamorfism.
2.
(geol.)
care,
prin
metamorfism,
a
fost
profund
modificat
în
structura
sa.
3.
(geol.)
califică
o
rocă
care
a
suferit
o
transformare
în
urma
creșterii
temperaturii
sau
a
presiunii.
palingeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. palingenèse)
1.
metamorfism
la
adâncimi
foarte
mari
pe
care
îl
suferă
rocile
eruptive
sau
sedimentare
sub
influența
temperaturii.
2.
(biol.)
apariția
în
procesul
dezvoltării
unor
indivizi
a
unor
caractere
deja
dispărute
pentru
grupa
din
care
aceștia
fac
parte.