OK
X
antropofag, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. anthropophage)
1.
(persoană)
care
se
hrănește
cu
carne
de
om;
canibal.
antropofagie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anthropophagie)
1.
faptul,
din
necesitate
sau
depravare
în
societățile
evoluate,
sau
obiceiul
tradițional,
din
societățile
primitive,
de
a
mânca
carne
de
om;
canibalism.
2.
(etnologie)
~
rituală
=
~
practicată
din
motive
religioase
sau
conexe,
spre
deosebire
de
canibalismul
de
subzistență.
canibal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cannibale, sp. canibal)
1.
adj.
(despre
animale)
care
se
hrănește
cu
indivizi
din
aceeași
specie.
2.
s.
m.
f.
antropofag.
3.
(fig.)
om
crud,
feroce.
canibalic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cannibalique)
1.
referitor
la
canibalism,
la
faptul
de
a
mânca
carne
de
om.
2.
referitor
la
canibal;
care
aparține
canibalului;
antropofag.
canibalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. cannibalisme)
1.
practica
de
a
consuma,
total
sau
parțial,
un
individ
din
propria
specie;
atunci
când
se
referă
la
consumul
de
carne
umană
de
către
oameni
se
numește
și
antropofagie.
2.
(fig.)
lipsă
de
omenie;
sete
de
sânge;
cruzime,
sălbăticie.
ciclop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cyclope, lat. cyclops, gr. kyklops)
1.
(mit.)
uriaș
antropofag
cu
un
singur
ochi
în
frunte.
2.
monstru
cu
un
singur
ochi.
3.
rac
mic
de
apă
dulce
cu
un
singur
ochi,
situat
pe
cefalotorace.