Dictionar

combatant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. combattant)

1. (cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă.
2. (fig.) luptător activ (pentru o idee, un scop etc.).
 

combate

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. combattre)

1. a lupta împotriva unor idei, atitudini și a celor care le susțin.
2. a lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc.
 

combativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. combatif)

1. dârz, perseverent în luptă, în susți-nerea unui punct de vedere, a unei idei etc.
 

combativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. combativité)

1. însușirea de a fi combativ.
 

amenajare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amenaja)

1. acțiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acțiunilor dăunătoare sau valorificarea potențialului unui curs de apă.
3. îngrijire rațională pentru punerea în valoare a pădurilor.
 

anereză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anherèse)

1. combatere directă a unui argument.
 

antiaerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiaérien)

1. adj. destinat a combate atacurile aviației.
2. s. f. artilerie antiaeriană (I).
 

antialcoolic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. antialcoolique)

1. (cel) care este împotriva abuzului de alcool, care combate alcoolismul.
 

antialcoolism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antialcoolisme)

1. atitudine împotriva alcoolismului; măsuri care combat alcoolismul.
 

antianemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antianémique)

1. (medicament) care combate anemia.