Dictionar

biogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)

1. concepție, depășită, după care toate viețuitoarele s-au născut din altele preexistente.
 

insubmersibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insubmersibilité)

1. însușirea a ceea ce este insubmersibil.
2. capacitate a unei nave de a-și păstra proprietățile de plutire în anumite condiții grele.
3. caracteristică a unei construcții de a nu fi depășită de ape peste nivelurile la care este dimensionată.
 

pangeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pangenèse)

1. teorie, depășită azi, care explică ereditarea prin existența unor germeni provenind din celulele întregului organism; panspermie.
2. teorie susținută de Darwin conform căreia fiecare parte a corpului este reprezentată de o particulă, numită gemulă, și care, rezidând în sânge, se multiplică prin diviziune, trece în celulele reproducătoare și transmite de la o generație la alta principalele caracteristici ale speciei.
 

pansexualism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pansexualisme)

1. concepție de sorginte freudiană care exagerează rolul instinctului sexual în viața psihică.
2. (psihanaliză) doctrină, în prezent depășită, care consideră că fiecare act uman se explică printr-o motivație sexuală subconștientă (libido).
 

panspermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. panspermie)

1. (biol.) teorie, depășită azi, care explică ereditatea prin existența unor germeni provenind din celulele întregului organism; pangeneză.
2. ipoteză care presupune prezența unor germeni de viață în univers, apariția vieții pe Pământ rezultând din imigrarea accidentală a acestora.
 

plafon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plafond)

1. tavan.
2. cifră-limită, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.).
3. nivel de altitudine.
4. înălțime maximă pe care o poate atinge un avion.
5. altitudine (partea inferioară) la care se găsește un strat de nori.