Dictionar

descendență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. descendance)

1. înrudire în linie coborâtoare; filiație.
2. totalitatea urmașilor; posteritate.
 

condescendență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condescendance)

1. atitudine plină de considerație, de respect, atenție și bunăvoință față de cineva; amabilitate; deferență.
2. (peior.) bunăvoință cu aer de dispreț, aroganță, superioritate.
 

descendență; filiație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT descendentia
2. FR descendance; filiation
3. EN descent; descendence
4. DE Abstammung; Deszendenz
5. RU происхождение
6. HU leszármazás, filiáció
 

ameliorator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. améliorateur)

1. I. care ameliorează; având puterea de a îmbunătăți; ameliorant.
2. (creșterea animalelor) a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.
3. II. cel care ameliorează.
4. cal de reproducție a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.
 

androsteril

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. androstérile)

1. I. (biol.) se referă la un individ sau descendență care nu produce gameți masculini sau care produce gameți masculini sterili.
2. II. (biol.) mascul steril.
 

anticlimax

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticlimax)

1. parte dintr-o propoziție a cărei gradație este descendentă.
2. opoziție într-un context a două gradații, ascendentă și descendentă.
3. (antonim) climax.
 

antitrombă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + trombă)

1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.
 

binominalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. binominalisme)

1. sistemul nomenclaturii binare.
2. (biol.) clasificare descendentă bazată pe caractere care privesc în esență sexualitatea speciilor.
 

catabatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. katabatique)

1. (despre vânturi) care posedă o componentă verticală descendentă.