epidemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épidémie, lat. epidemia)

1. boală infecțioasă care afectează un număr mare de indivizi, într-un timp scurt.

carantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quarantaine, rus. karentin)

1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie.
2. menținere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă.
3. restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor.
4. izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil.
5. (fig.) izolare.

epidemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épidémique)

1. cu caracter de epidemie; contagios.

epizootie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épizootie)

1. (med. vet.) boală contagioasă care afectează animalele; epidemie la animale.

pandemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pandémie)

1. epidemie care cuprinde într-un timp relativ scurt toată populația unei regiuni, țări etc.

recrudescență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. recrudescence)

1. (med.) agravarea unei boli, a simptomelor acesteia, după o ameliorare temporară; revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutățire, agravare.
2. (med.) creșterea numărului de cazuri într-o epidemie.
3. (fig.) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activități, a unui proces etc.

dijmui

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (dijmă + -ui)

1. a lua dijma, a face să plătească dijmă; a zeciui.
2. a lua pe nedrept, a sustrage, a fura.
3. (fam.) a-și face în mod abuziv parte din ceva.
4. (fig.) (cu referire la epidemie) a decima.