OK
X
feluri
Parte de vorbire:
vb. (înv.)
Etimologie: (din fel)
1.
tr.
a
aduce
transformări.
2.
refl.
a
deveni
tot
mai
variat;
a
se
diferenția,
a
varia.
3.
(var.)
(reg.)
a
feliuri.
felurime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fel + -ime)
1.
diversitate,
varietate
(de
obiecte,
ființe,
fenomene
etc.).
2.
(loc.
adv.)
(înv.)
în
~i
sau
(neobișnuit)
pe
~
=
în
diferite
feluri.
3.
(var.)
(înv.
și
reg.)
feliurime.
felurit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. feluri)
1.
care
constă
din
elemente
de
origine
diferită;
divers;
eterogen.
2.
(var.)
(reg.)
feliurit.
AMFI- (1)
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (gr. amphi- „în mijloc, împrejur”)
1.
„în
două
feluri,
din
ambele
părți,
dublu”.
amfipode
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphipodes)
1.
pl.
ordin
de
crustacee
cu
două
feluri
de
picioare,
pentru
sărit
și
înotat.
AMFO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (gr. ampho „ambii, amândoi, împreună”)
1.
„în
două
feluri,
din
ambele
părți”.
biform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. biform, lat. biformis)
1.
care
are
două
forme
diferite;
cu
două
forme.
2.
(bot.)
care
poartă
două
feluri
de
flori
de
formă
diferită.
3.
(mineral.)
care
prezintă
două
forme
cristaline
diferite.
dentelărie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (dantelă + -rie)
1.
mai
multe
(feluri
de)
dantele.
2.
(fig.)
lucru,
contur
etc.
asemănător
unei
dantele.
degustație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dégustation, lat. degustatio)
1.
acțiunea
de
a
degusta;
degustare.
2.
(prin
ext.)
sesiune
în
care
oaspeții
gustă
vinuri,
feluri
de
mâncare
etc.