gustă-Dicti0nar.ro electronic

degusta

Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. déguster, lat. degustare)

1. a gusta (o mâncare, o băutură); a savura.

dezgusta

Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (după fr. dégoûter)

1. tr., refl. a-și pierde, a face să-și piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi.

gustativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. gustatif)

1. care se referă la simțul gustului; care provoacă senzația de gust.

gustativitate

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (cf. fr. gustativité)

1. capacitatea de a deosebi ușor gusturi apropiate.

langustă

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. langouste)

1. crustaceu marin, decapod, asemănător cu racul, cu carnea foarte gustoasă.

mangustă

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. mangouste)

1. mamifer carnivor din Africa și India, cu corpul alungit, acoperit cu o blană cenușie, aspră, care se hrănește cu șoareci și șerpi veninoși.

abominabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. abominable, lat. abominabilis)

1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.

ageuzie

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. agueusie)

1. pierdere patologică a simțului gustativ.

alee

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. allée)

1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.
2. stradă îngustă; intrare.
3. înșiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale.

alotriogeuzie

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (engl. allotriogeusia)

1. pervertire a simțului gustativ.

ancadrament

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. encadrement)

1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.

angiostenoză

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. angiosténose)

1. strâmtare, îngustare a vaselor sangvine.