Dictionar

antimonopolist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antimonopolist, rus. антимонополист)

1. care se opune monopolurilor; care dorește să restrângă puterea și influența marilor corporații monopolizatoare.
 

capitalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitalisme)

1. orânduire social-economică bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție.
2. ~ monopolist de stat = formă actuală de existență a capitalismului monopolist, caracterizată prin îngemănarea forței statului cu forța monopolurilor.
 

duopol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doupole)

1. situație a unei piețe dominată numai de două monopoluri.
 

export

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Export)

1. trimitere de mărfuri în străinătate în scop de vânzare sau de schimb comercial; mărfurile exportate.
2. ~ invizibil = vindere de servicii altor țări (operații de transport, asigurare, credit, licențe, servicii de turism etc.); ~ de capital = investiție de capital făcută de către monopoluri în alte țări, pentru a obține cu mai multă ușurință profituri maxime.
 

imperialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impérialisme)

1. politică de dominare a unui stat sau a unui grup de state asupra altui stat sau altor state.
2. fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin dominanța monopolurilor, aparținând unor regiumi autoritare, conflagrații etc.
 

neoliberalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néolibéralisme)

1. curent în economia politică contemporană care, formal, critică intervenția statului în economie și se declară împotriva monopolurilor, dar care teoretizează de fapt necesitatea unor forme ale capitalului monopolist de stat.