Dictionar

muiere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (I. lat. mulier, -eris; II. v. muia)

1. I. femeie (măritată), soție.
2. (var.) (înv.) muiare.
3. II. acțiunea de a (se) muia.
4. (fon.) articulare palatalizată a unei consoane; palatalizare.
5. (var.) (înv.) moiere, moire, muiare.
 

muieresc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv. și pop.)  
Etimologie: (muiere + -esc)

1. caracteristic unei femei; de muiere, femeiesc.
2. (expr.) parte ~ească = sex femeiesc.
 

muierește

Parte de vorbire:  adv. (înv., pop.)  
Etimologie: (muiere + -ește)

1. ca o muiere; femeiește, muieratic.
 

muiereț

Parte de vorbire:  adj. (înv., reg.)  
Etimologie: (muiere + -eț)

1. care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; afemeiat, muieratic.
 

muieret, ~uri

Parte de vorbire:  s.n. (înv. și pop.; azi depr.)  
Etimologie: (muiere + -et)

1. mulțime, grup de femei; muierime.
2. (la pl.) femei.
 

angiomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angiomalacie)

1. (med.) diminuare a elasticității unui vas sangvin sau limfatic; înmuierea pereților vaselor de sânge.
 

arteriomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. arteriomalacia)

1. (med.) înmuiere a unui țesut arterial; înmuiere anormală a pereților arterelor.
 

bronhomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bronchomalacie)

1. (med.) termen pentru cartilajul slab din pereții tuburilor bronșice, care duce la dificultăți de respirație (de obicei, afecțiunea afectează copiii prematuri); înmuiere a bronhiilor.
 

cardiomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardiomalacie)

1. (med.) distrofie a mușchiului cardiac, prin infiltrarea fibrei musculare cu grăsimi; înmuierea pereților inimii.
 

cheratoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. kératolyse)

1. dizolvare a cheratinei de către substanțe chimice în scop terapeutic.
2. proces de separare și de dizolvare fiziologică sau patologică a stratului cornos al epidermei; dizolvarea sau înmuierea stratului cornos al epidermei.
 

cheratomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. kératomalacie)

1. (med.) înmuiere și perforație a corneei; cheratită de obicei infecțioasă, marcată de înmuierea și lăsarea corneei (care afectează în principal nou-născuții).