Dictionar

anconeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anconé)

1. (mușchi) extensor al antebrațului, înapoia cotului.
 

anșeneu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. enchaîné)

1. (efect cinematografic) trecere de la o secvență la alta prin suprapunerea cadrelor; înlănțuire.
 

ateneu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athénée, lat. athenaeum)

1. (la vechii greci) sanctuar al zeiței Atena.
2. instituție specializată în activități cultural-științifice.
 
 

calcaneu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calcaneum, fr. calcanéum)

1. os al tarsului care formează călcâiul.
 

coleperitoneu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cholépéritoine)

1. revărsare a bilei în cavitatea peritoneală, prin perforarea căilor biliare sau ale colecistului.
 

achilodinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achillodynie)

1. durere datorată inflamației bursei seroase, situată între tendonul lui Achile și calcaneu.
 

acvaplanare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)

1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existența unei pelicule de apă între șosea și pneuri.
 
 

aferentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afférentation)

1. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali.
 
 

aluminoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor fine de aluminiu.